sfat

Lupte antibolşevice după Unire (1918 – 1940)

Deja către sfârşitul lui ianuarie 1918, teritoriul Basarabiei era aproape complet curăţat de plaga bolşevică. Armata română disciplinată, motivată, dornică de revanşă, a reuşit cu preţul unor lupte grele să cureţe întreg teritoriul până la Nistru, obligând bandele ruseşti să fugă dincolo de râu, aducând liniştea şi pacea atât de necesară populaţiei basarabene greu încercate.

Nu mai erau bande de soldaţi care jefuiau, violau, incendiau şi omorau totul în calea lor. În locul lor veniseră soldaţii români care aveau ordine stricte să nu se amestece în disputele politice. Au fost primiţi prin sate cu pâine şi sare, au fost invitaţi pe la cumetrii sau nunţi, ofiţerii români au năşit cupluri sau copii basarabeni, şi pretutindeni s-au comportat cu onoare, făcând cinste armatei române. Ţăranii basarabeni erau lămuriţi acum, nu le mai trebuiau demonstraţii, se înţelegeau perfect în limba română cu aceşti soldaţi despre care lise spunea că sunt moşieri. De fapt, în discuţiile, şezătorile la care au participat în comun, a fost limpede pentru toată lumea că sunt acelaşi popor, spre deosebire de stăpânii ruşi de până atunci care nici nu vorbeau limba lor, ba mai mult, îi tratau cu dispreţ ca şi pe un popor inferior.

Despre cultura românilor

În această idee trebuie menţionate scrierile autorilor ruşi care permanent încercau să acrediteze ideea conform căreia moldovenii, şi prin extensie românii, sunt un popor inferior care au avut norocul să fie „civilizaţi„, prin cucerire bineînţeles, de cultura superioară a poporului rus. Aici sunt mari semne de întrebare. În primul rând, nu cred că mujicul rus de rând era cultural superior ţăranului basarabean sau român, ba dimpotrivă. De sute de ani cercetătorii continuă să descopere noi şi noi comori artistice din sufletul ţăranului român, nu degeaba folclorul nostru este poate unic în lume. „Veşnicia s-a născut la sat” spunea Lucian Blaga, şi avea mare dreptate. Iar noi încă tot mai descoperim bucăţi din această veşnicie, din acest patrimoniu unic şi nepieritor al poporului român. Toţi marii autori, scriitori, compozitori români, şi-au extras inspiraţia de la rădăcini, din arborele imens al creaţiei populare, care încă este departe de a-şi fi epuizat tainele. Folclorul nostru este unic în lume la fel ca şi poporul român, „o enigmă şi un miracol„, după cum spunea istoricul Gheorghe Brătianu, ucis de comunişti în închisoarea de la Sighet în 1953.

Marii noştri savanţi, Mircea Eliade, cel mai mare istoric al religiilor, marii noştri filozofi, mândria universităţilor din lume, Eugen Ionesco, Cioran şi mulţi alţii, şi-au extras seva din acest arbore al culturii populare, atât de vie şi atât de necunoscută chiar şi astăzi. Să mai spunem că riturile noastre de sărbători încă sunt enigme pentru cercetători din întreaga lume? Că DOINA, acest cuvânt sfânt pentru orice român, nu are echivalent în nicio limbă a pământului?

Grecii au un folclor populat de zei, grecii sunt unul dintre cele mai vechi popoare din Europa, cu o civilizaţie înfloritoare. Legendele Olimpului au fost şi sunt studiate în întreaga lume. Spre deosebire de ei, românii au un folclor poate mai bogat, populat de eroi. Sunt eroi care luptă pentru biruinţa binelui, printre personaje fantastice care ar putea să facă să pălească clişeele preluate cu elfi, dragoni, orci sau alte închipuiri mitologice. Noi îi avem pe Făt Frumos, Ileana Cosânzeana, Greuceanu, Harap Alb şi mulţi alţii. Folclorul nostru este populat cu balauri, iele, vrăjitoare, pitici, spâni, dar şi cu personaje din creştinătatea timpurie, ca şi Sfânta Vineri. Nu prea ştiu să fi dat ceva comparativ cultura populară rusă, chiar şi în materie de legende şi balade cred că le suntem superiori.

Tot timpul ruşii, în cursul expansiunii lor şi-au motivat tendinţele cum au putut mai bine, sub semnul eliberării creştinilor de sub jugul păgân, apoi când au cotropit creştini, în numele ortodoxiei, când au ajuns să cotropească popoare ortodoxe, în numele civilizării lor de către cultura rusească superioară. A apărut comunismul, un alt pretext spre expansiune, în numele „eliberării” proletariatului mondial. După căderea comunismului, este coaptă ideea panslavistă. În momentul în care Rusia a cotropit teritorii poloneze sau româneşti, ideea civilizatoare a ocupaţiei nu prea a stat în picioare, deoarece atât nobilii polonezi, cât şi boierii români aveau un nivel cultural net superior nobilimii ruse. Acesta este unul dintre motivele tendinţei continue de rusificare a elitelor, iar mai apoi, în timpul comunismului, când s-a văzut că această politică nu dă rezultate, pur şi simplu de masacrare a acestor elite. Preoţi, învăţători, cărturari, intelectuali, toţi cei ce aveau rolul de a lumina poporul, inclusiv ţărani înstăriţi au fost exterminaţi. Katyn, Gulag, cuvinte devenite comune acum.

De ce nu au reuşit ruşii, cu aşa zisa lor civilizaţie superioară faţă de cea a basarabenilor, să asimileze populaţia basarabeană, inferioară cultural cum ziceau ei comparând-o cu cea a samoazilor? Mai mult, erau învăţaţi ruşi care susţineau că limba moldovenească, respectiv cea română, nu are mai mult de 200 de cuvinte! Atunci, de ce nu au fost asimilaţi basarabenii de marea cultură rusă în mai mult de o sută de ani de stăpânire crudă, la fel cum au făcut cu alte popoare siberiene, printre care şi cel mai sus menţionat, al samoazilor, despre care nimeni nu a mai auzit nimic?

Răspunsul este simplu. O civilizaţie poate fi asimilată doar de o alta superioară, la fel cum românii i-au asimilat pe migratorii care s-au stabilit aici, fie că vorbim de rămăşiţele cumanilor sau ale slavilor. O civilizaţie inferioară nu poate asimila una superioară, o poate doar extermina. Iar românii, ca şi polonezii, erau cultural superiori ruşilor, aşa se explică rezistenţa lor constantă. Un singur exemplu. La începutul secolului XX, în Imperiul Rus funcţionau nouă universităţi (Petersburg, Moscova, Kiev, Kazani, Odessa, Harkov, Varşovia, Tartu, Tomsk) dintre care patru erau înfiinţate de români.

Unirea

Dar românii basarabeni erau deja lămuriţi de ascendenţa şi apartenenţa lor la începutul lui 1918. Proclamarea independenţei faţă de Rusia a venit firesc, prin actul Sfatului Ţării de la 24 ianuarie 1918, o dată cu rezonanţă istorică în inima tuturor românilor. Era logic şi firesc, Basarabia nu mai avea frontieră comună cu Rusia în urma faptului că Ucraina se declarase deja independentă. La 16 martie 1918, apare a doua pretenţie a Ucrainei faţă de Basarabia (prima, din vara lui 1917, a fost respinsă de adunările moldovene cu indignare) a premierului ucrainean Golubovici. Deputaţii din Sfatul Ţării o resping şi pe aceasta, se poate ca această pretenţie directă să fi grăbit actul de la 27 martie 1918.

Între timp, guvernul român condus de generalul Averescu începe negocieri cu Rumcerodul de la Odessa prin intermediul colonelului Boyle. Scopul principal al lui Averescu era fără îndoială eliberarea românilor arestaţi de bolşevici la Odessa. Vorbim aici de oficiali înalţi, inclusiv de generalul Coandă, fostul ataşat român la curtea ţarului pe timpul războiului. Se schimbă o serie de propuneri, printre care bolşevicii cer evacuarea de către români a Basarabiei, în etape, şi lăsarea doar a unei garnizoane de 10 000 de oameni pentru paza depozitelor şi căilor de transport. Deşi au fost unele acorduri în faza iniţială pe timpul negocierilor, până la urmă tratativele au picat odată cu ocuparea Odessei de către austro-germani. Delegaţiile române între timp au fost eliberate. Aceste negocieri au fost folosite ulterior de către istoriografii sovietici pentru a demonstra „ocuparea samavolnică” a Basarabiei de către România. Este un fals, au fost negocieri pe mai multe paliere, inclusiv eliberarea ostaticilor români, regimul de transport şi multe altele. Sunt mai multe aspecte care în mod sigur Averescu le-ar fi urmărit. Odată, dorea să-i liniştească pe Aliaţi că armata română nu-şi împrăştie forţele şi va păstra pe linia frontului suficiente trupe contra germanilor, mai ales după ce ruşii nu mai contau pe frontul românesc, ba dimpotrivă, eram nevoiţi să luptăm şi împotriva lor. Apoi, ţinând cont că eram siliţi să pornim negocierile de pace cu Germania şi Austro-Ungaria deoarece şi ruşii făceau la fel, Averescu nu dorea să dea de înţeles că ar accepta Basarabia ca şi o compensaţie pentru o eventuală pierdere a Dobrogei către bulgari la tratativele de pace. Indiferent, după alungarea Rumcerodului din Odessa de către austro-germani, negocierile deveneau caduce, la fel cum s-a întâmplat şi cu pacea de la Buftea-Bucureşti după înfrângerea Austro-Ungariei şi Germaniei.

Timpul se grăbea, evenimentele se succedau cu repeziciune. Ofensiva austro-germană în Ucraina care a ajuns până la Odessa ne-a făcut să fim total înconjuraţi de Puterile Centrale, ce a mai rămas din România şi Basarabia, două insule înconjurate de inamici, dar menite să devină una singură. Încă de la începutul anului zemstvele (adunările de reprezentanţi) din diferite părţi ale Basarabiei trimiteau Sfatului Ţării telegrame cu rezoluţii în care se cerea unirea cu ţara mamă România. La 27 martie 1918, în şedinţa Sfatului Ţării, acesta a decis cu 86 de voturi pentru şi 3 împotrivă (Balmez Ştefan, bulgar, Osmolovski Arkadie şi Starenki Mihail, ucraineni), 36 abţineri şi 13 absenţi, unirea Basarabiei cu România. Idealul spre care năzuiseră generații de patrioți mai bine de o sută de ani a devenit realitate prin vot, în mod democratic, în ziua de 27 martie 1918.

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România.

Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!

Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ

Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa

Secretarul Sfatului Ţării I. Buzdugan

Recunoașterea Unirii

Rusia bolșevică, la fel cum ar fi făcut și Rusia țaristă, nu s-a împăcat niciodată cu pierderea Basarabiei, ci a încercat prin orice mijloace să o recupereze. Pentru început, a confiscat tezaurul României depus la Petersburg cu garanția Aliaților, pentru a nu fi însușit de germani în cazul în care aceștia ar fi ocupat nordul Moldovei. Această sechestrare nerezolvată nici până astăzi reprezintă un act de brigandaj, de tâlhărie internațională. Spre comparație, în 1939, Polonia este atacată și ocupată din două părți, de Germania lui Hitler și U.R.S.S.-ul lui Stalin. O parte din populație, chiar și din armata înfrântă, guvernul și alți ofciali se refugiază în România. Oficialitățile vor pleca mai departe, către Marea Britanie, dar o mare parte dintre civili vor rămâne în România până la sfârșitul războiului. Odată cu guvernul, prin România a trecut și o mare parte din tezaurul polonez. Oficialitățile române au avut grijă să nu se întâmple nimic pe timpul transportului, astfel că tezaurul polonez a fost îmbarcat la Constanța și expediat cu bine în Anglia, cu concursul generos al oficialităților române.

În 1918, bolșevicii fac mai mult decât confiscă tezaurul, dar la intrarea trupelor române în Basarabia îl arestează pe ministrul Diamandi la Petrograd, dar acesta este eliberat la intervenția insistentă a celorlalți ambasadori aliați. Bolșevicii nu mai respectau nici imunitatea diplomatică a ambasadorilor. Radiograma lui Troțky anunță confiscarea tezaurului, ruperea relațiilor cu România și expulzarea diplomaților, când de fapt ei au fost arestați, la fel cum s-a întâmplat cu generalul Coandă și ai lui la Odessa. La 1 mai, Lenin ne va da ultimatum, ca în trei zile să evacuăm Basarabia și Bucovina (pe care nu o stăpâniseră niciodată).

La Conferința de Pace de la Paris, rușii, de fapt reprezentanții vechii Rusii, ai țarismului, deoarece bolșevicii nu erau recunoscuți ca reprezentanți legitimi ai Rusiei, au încercat să conteste prin toate mijloacele valabilitatea unirii, dar fără succes. De aici se vede convergența de păreri și aspirații internaționale ale țarismului și comunismului, ambele înclinate spre expansiune și dominație regională, chiar globală, prin intermediul ideologiei, în cel din urmă caz.

La Paris, rușii albgardiști au încercat fără succes să acrediteze ideea anexării Basarabiei de către România, jugul sub care zăcea poporul basarabean sub ocupația românească și multe altele. Au adus chiar și câțiva „țărani basarabeni„, dovediți ulterior ca ucraineni, care să se plângă de ocupația românească. Acești ruși îi aveau în frunte pe A.N. Krupenski (dintr-o familie de polonezi moldovenizați în secolul XVII, apoi rusificați în secolul XIX, fost mareșal provincial al nobilimii din Basarabia până în 1918), pe A.K. Schmidt (evreu de origine germană, fost primar al Chișinăului) și pe Vladimir N. Țiganco (rus, fost conducător al fracțiunii țărănești din Sfatul Țării, s-a abținut de la votarea unirii). Lor li s-a opus delegația basarabeană, pe lângă delegația românească la negocieri. Această delegație basarabeană, formată din Ion Pelivan, Ion Codreanu, Sergiu Victor Cujbă (scriitor cunoscut mai mult sub pseudonimul Ștefan Basarabescu) și Emanoil Catelli. Ei au demonstrat românitatea Basarabiei și au demontat propaganda rusă prin conferințe, articole de presă, editarea de broșuri, discuții cu factorii responsabili ai Aliaților, care, în final, au recunoscut unirea Basarabiei cu România.

Bolșevicii nu au recunoscut noile granițe ale României Mari, dar acestea au fost recunoscute de aliați. Nu au recunoscut unirea Basarabiei, deși la 1920, în preajma și timpul războiului sovieto-polonez, când aveau nevoie de neutralitatea României erau gata să o facă, doar pentru această neutralitate. Ar fi sacrificat Basarabia pentru asta, dar de fapt nu este așa. Românii care au participat la luptele din Siberia în cursul războiului civil dintre albi și roșii spuneau că încheiau acorduri de încetare a focului cu bolșevicii, pentru ca a doua zi să fie atacați de aceștia spunând că nu recunosc nicio înțelegere cu burjuii. La fel au procedat rușii și mai aproape de zilele noastre, în anii 90, în timpul conflictelor din Georgia și Transnistria.

U.R.S.S. a recunoscut granițele țărilor baltice, ale Poloniei și ale Finlandei. Au împiedicat-o cu ceva aceste tratate să le ocupe, pe unele total, pe unele parțial, începând cu 1939? L-a împiedicat pe Stalin să ia teritorii pe care rușii nu le-au stăpânit niciodată, cum ar fi Rutenia subcarpatică, Bucovia de nord sau ținutul Herța? Pe Stalin, care spunea că tratatele nu valoarează nici măcar cât bucata de hârtie pe care sunt scrise? În concluzie, chiar dacă U.R.S.S. și Stalin ar fi recunoscut unirea Basarabiei și granițele României Mari, asta nu i-ar fi împiedicat să le cotropească atunci când momentul le-ar fi fost favorabil. Și asta indiferent dacă este vorba de Stalin, Brejnev sau Gorbaciov, dacă este vorba de U.R.S.S., Rusia țaristă sau cea postcomunistă. Ce dovadă mai bună decât faptul că Rusia nu lasă nici astăzi Republica Moldova pe drumul ei, ba mai mult și-a pus și trupele într-o regiune smulsă din teritoriul recunoscut de O.N.U.?

Rusia nu s-a mulțumit cu nerecunoașterea unirii, ci a încercat să o reocupe prin forță, în același timp în care făcea același lucru de-a lungul fostului imperiu al țarilor: Siberia, Ucraina, Georgia, Armenia și multe altele. Atunci, de ce nu și Basarabia?

Dar ambițiile sovietice erau mai mari. Cu ajutorul bolșevicilor unguri, urmăreau întreaga Europă centrală. Un atac masiv, concomitent, din două părți, de la est prin Basarabia de către bolșevicii ruși, și de la vest, prin Transilvania, de bolșevicii unguri, ar fi avut drept rezultat dezmembrarea României, noua graniță între bolșevicii unguri și cei ruși devenind Carpații Orientali. Schimbul de telegrame între Lenin și Bela Kuhn este edificator, dar românii vor rezolva problema bolșevismului maghiar prin războiul din 1919 ocupând Budapesta (vezi Războiul româno-ungar de la 1919 din Apuseni pe Tisa și cele două următoare).

Atacuri bolșevice după unire

Frontul de est a rămas problematic după desființarea Ungariei bolșevice de trupele române, aici luptele și provocările vor continua fără încetare. Voi da numai câteva exemple.

Noaptea de 6 spre 7 ianuarie 1919, județul Hotin, 83 de soldați bolșevici înarmați trec Nistrul, împart arme populației rusofone și îndeamnă la răscoală, în zona localșității Atachi. Coducătorii sunt Liscun și Tocan. Noi treceri de trupe și de arme fac să se extindă mișcarea antiromânească și la Bârnova, Romancăuți, Ocnița (Lipnic), sub conducerea unui anume Maievski. Regimentul 40 Călugăreni, regimentul 35 Matei Basarab și un batalion condus de ofițerul Lascăr intervin. Luptele durează mai multe zile, bolșevicii fiind aruncați peste Nistru. În aceste lupte cade generalul Stan Poetaș, eroul de la Topraisar, Neajlov și Mărășești. Ulterior i s-a ridicat o statuie la Atachi, dispărută după 1940.

După câteva zile, un nou atac prin surprindere asupra Hotinului. Bolșevicii, trecuți peste Nistru, îmbrăcați ca și oamenii locului, surprind pichetele de grăniceri. Soldații români schingiuți, mutilați, cu limbile tăiate și ochii scoși sunt spânzurați de copacii înghețați. Șeful siguranței din Hotin a fost aruncat în puțul fortăreței. Armata română condusă de generalul Davidoglu intervine și aruncă bolșevicii care au scăpat înapoi dincolo de Nistru.

Tactica bolșevicilor se diversifică, îmbinând activitatea subversivă, atacurile armate cu presiunile internaționale. Permanent, în Basarabia, Siguranța statului descoperea și aresta nuclee teroriste care depozitau arme și împărțeau materiale de propagandă bolșevică. După calculul ministrului de interne Gheorghe Tătărăscu, în perioada 1919 – 1924 au fost descoperite 118 filiale teroriste și efectuate 3 002 de arestări. Odată la câteva zile se producea câte un incident în care erau implicați agenții bolșevici, așa cum a fost de exemplu aruncarea în aer la 10 decembrie 1922 a clădirii siguranței din Tighina. În rest acești agenți asasinau, aruncau în aer poduri și alte obiective, jefuiau, provocau deraieri de trenuri, atacau pichete de grăniceri sau patrule românești. Ciocnirile la graniță cu teroriștii ce încercau să treacă Nistrul deveniseră ceva obișnuit. În grupuri de 15 – 30, uneori mai mulți, treceau înarmați cu pistoale, grenade, explozivi, chiar cu mitraliere. Deseori se dădeau adevărate lupte de durată variabilă, până la câteva zile, între grănicerii, jandarmii români sau chiar unități ale armatei cu aceste bande. Un exemplu al unei astfel de lupte a fost publicat în ziarul Timpul (Atacuri bolșevice după unire) sub forma raportului prefectului județului Cetatea Albă referitor la atacul bolșevic din 6 – 7 octombrie 1921.

Cea mai spectaculoasă acțiune teroristă bolșevică a fost plasarea unei bombe în Senatul României la 8 decembrie 1920. Bomba, plasată cu o seară înainte între scaunul prezidențial și cel al principelui moștenitor a explodat la ora 14.30 înaintea începerii ședinței, mai devreme decât era programat, și a ucis pe episcopul greco-catolic de Oradea Demetru Radu, pe ministrul justiției Dimitrie Greceanu și pe senatorul Spirea Gheorghiu, ultimii doi câteva zile mai târziu în urma rănilor. Șeful anarhiștilor bolșevici care au pus bomba era Max Goldstein, care încercase în luna precedentă asasinarea lui Constantin Argetoianu, unul dintre cei mai anticomuniști politicieni români ai vremii, dar atentatul a eșuat, sărind în aer doar o parte a vagonului cu care se deplasa Argetoianu. Max Goldstein a fost arestat și a murit de pneumonie la închisoarea Doftana în 1924.

Tatar Bunar

O altă acțiune de referință a bolșevicilor în Basarabia a fost tentativa de organizare a unei răscoale la Tatar Bunar, în sudul Basarabiei, în 1924, cea mai mare acțiune subversivă bolșevică.

Inițial, bolșevicii au tatonat terenul, mai întâi în reginea de nord, care avea avantajul pentru ei că era populată în parte cu ucraineni. În noaptea de 3 spre 4 iunie 1924, o barcă sprijinită de soldații bolșevici din stânga Nistrului a trecut la Lopatna, atacând postul de grăniceri români cu 15 grenade și peste 400 gloanțe trase din stânga Nistrului. Atacatorii au fost respinși. La 13 august 1924, un detașament de 150 de călăreți sovietici, deci Armata Roșie, trece Nistrul la 30 kilometri de Hotin și jefuiește satul Ianouți. Sunt respinși după o luptă cu cavaleria română.

Se tatonează și în sud, la Limanul Nistrului, la sfârșitul lunii iulie, trei tentative respinse de grănicerii români. Până la urmă se decide asupra sudului, datorită amestecului etnic considerat favorabil de conducerea sovietică. În secret sunt transportate arme și muniții pe mare sau pe lacul Sărățica și sunt depozitate în ascunzători, mai ales în zona localității Tatar Bunar. Acțiunea trebuia coordonată cu una din nord, dar la 1 septembrie 1924 este descoperită de Siguranță o organizație teroristă la Chelmenenț, în județul Hotin. După o luptă aprigă, teroriștii sunt arestați și este descoperită o mare cantitate de armament, această acțiune anihilând acțiunea bolșevică din nord.

Conducătorii acțiunii subversive de la Tatar Bunar au fost Andrei Kliușnikov (cunoscut sub pseudonimul Ninin, rus născut în gubernia Reazan, fost sanitar pe frontul moldovean, apoi conducător al mișcării bolșevice din sudul Basarabiei în 1917-1918), Iustin Batiscev (pseudonim Almazov), Alexandru Dobrovolski (Gromov), Simion Koba (Krasnâi), Statstenco (rus din Ucraina), Barbalat (evreu) și Kolțov (rus).

Acțiunea a început la 11 septembrie 1924. O bandă înarmată condusă de Kolțov a ocupat satul Nicolaevna, 30 km de Cetatea Albă. Au fost uciși primarul, soția lui, un țăran și doi jandarmi. Au început jafurile și distrugerile. Nenin a ocupat Tatar Bunarul, un târg de vreo 10 000 de locuitori și localitățile împrejmuitoare, și a anunțat că Rusia a pornit războiul împotriva României și el este aici să pornească revoluția. A împărțit arme populației rusești și lipovene, silindu-i să ia parte la revoltă. Unii au luat parte de bunăvoie, alții siliți. Au fost tăiate firele de telefon și telegraf, pentru a izola localitatea și s-au dispus patrule pentru ca nimeni să nu poată fugi. Cruzimea a fost fără margini, sediul primăriei a fost incendiat pentru a carboniza cadavrele. Au fost jefuiți comercianții, mărfurile, banii și mijloacele de transport au fost „rechiziționate„. Postul de jandarmi a fost atacat de un grup de bandiți conduși de Grigorie Cernenco, comandantul și doi jandarmi fiind uciși. Nenin a răspândit vestea că urmează să sosească două regimente de cavalerie sovietice, dinspre Tighina și Cetatea Albă.

Un grup de teroriști este trimis la Acmanghit, dar șeful postului de jandarmi a reușit să fugă la Sărata, de unde a adunat 40 de civili voluntari și împreună cu ei a pornit împotriva teroriștilor. I-a blocat câteva ore până la sosirea a două companii de soldați români însoțiți de țărani voluntari. În lupta de la Acmanghit, Kolțov a fost ucis.

Armata română și teroriștii s-au confruntat la Tatar Bunar la 17 septembrie 1924. Când rândurile teroriștilor s-au mai rărit, Nenin a dat ordin de retragere spre Nerusai, apoi în dimineața următoare spre Galilești, de unde să ajungă la Vâlcov, pe Dunăre. Un detașament de soldați români i-a încercuit și a capturat 120 dintre ei. Nenin și Batișcev s-au ascuns într-un câmp de porumb, iar în timp ce Nenin dormea, Batișcev i-a furat o valiză cu 200 000 lei și a fugit. În timp ce Nenin se strecura printre saline, un jandarm l-a recunoscut și l-a împușcat. Mai târziu a fost arestat și Batișcev.

Au fost arestate peste 500 de persoane, dintre care doar 9 români. Au fost inculpate 279 de persoane, procesul începând la 24 august 1925 și încheindu-se la 2 decembrie 1925. Sentința a fost confirmată în 1926. Printre avocați au fost prezenți și Henri Barbusse și Henri Torres. Din 279 de inculpați, 85 au fost condamnați la închisoare de la 6 luni la 6 ani, 2 persoane la 15 ani muncă silnică și una (Batișcev) la muncă silnică pe viață.

După eșecul de la Tatar Bunar, Stalin decide înființarea R.S.S. Moldovenească la 11 octombrie 1924, în stânga Nistrului, pentru a servi ca un punct de referință la pretențile sovietice asupra Basarabiei și a României. 8 434 kmp cu o populație de 576 306 locuitori, 60% moldoveni, chiar după statisticile sovietice, care dădeau o populație de peste 500 000 de moldoveni la stânga Nistrului. Capitala a fost inițial la Balta, apoi la 1928 la Bârzula (Kotovsk) și mai târziu la Tiraspol. Chiar la prima ședință a Comitetului Central, la 9 noiembrie 1924, secretarul general al acestei republici, un ucrainean a dezvăluit sensul întemeierii acestei republici sovietice moldovenești: „Trăiască Republica Moldovenească autonomă, leagănul României Sovietice„.

Basarabia a rămas a României până la 1940, când tot echilibrul european s-a prăbușit prin alianța dintre Stalin și Hitler. Iar răzbunarea bolșevică pentru umilințele îndurate prin blocarea atât timp a pătrunderii comunismului spre centrul și sudul Europei de către eroica Românie va fi cumplită și nu va ocoli pe nimeni.

Profiluri de eroi

După cum spuneam mai devreme, unirea a fost votată la 27 martie 1918 cu trei voturi împotrivă, un bulgar și doi ucraineni. Pantelimon Halipa ne spune de soarta unuia dintre cei doi ucraineni, Mihail Starenki. După câțiva ani, a plecat în Ucraina lui, la stânga Nistrului, în raiul comunist. Halipa spune că a revenit după nici doi ani, într-un hal de nerecunoscut, slab, cu îmbrăcămintea zdrențuită. Halipa l-a întreținut până și-a găsit un serviciu. În mod sigur că s-a lămurit de binefacerile comunismului, din moment ce a venit înapoi, cum a putut, și nu a fost singurul. Au fost cazuri de evrei, ruși, lipoveni, care în 1940 aruncau cu pietre în armata română ce se retrăgea în urma ultimatumului, iar după un an de stăpânire comunistă, au primit armata română cu flori, apoi la a doua retragere, în 1944, s-au retras în România numai să nu ajungă din nou în raiul comunist. Nu este de mirare atunci că, la 1940, bolșevicii i-au ucis pe membrii Sfatului Țării pe care i-au găsit, nu numai pe cei care au votat pentru unire, ci și pe cei care au votat împotriva unirii.

Voi enumera doar o mică parte dintre patrioții basarabeni care au luptat din răsputeri pentru unire și soarta lor.

Anton Crihan s-a născut la 1893 în satul Sângerei, județul Bălți. La Universitatea din Odessa se întreține lucrând corector într-o tipografie. Izbucnirea revoluției îl aduce la Chișinău, deputat în Sfatul Țării, lider al Blocului Moldovenesc. Ministru adjunct al agriculturii a prezidat comisia care a elaborat instrucțiunile pentru comitetele agrare din Basarabia privitor la împărțirea pământurilor. Arestat de bolșevici la 6 ianuarie 1918, este eliberat de soldații basarabeni și fuge la Iași pentru a chema armata română. Votează unirea și devine deputat de Bălți în Parlamentul României Mari. Doctor în economie politică la Sorbona (1932). În guvernul țărănist din 1932-1933 a fost subsecretar de stat în ministerul agriculturii, în acre calitate a făcut ca Facultatea de Agronomie să se transfere de la Iași la Chișinău. Conferențiar, apoi profesor la această facultate. În 1948 pleacă în străinătate, având soția din Paris. S-a stabilit în Saint Louis, S.U.A., unde a militat constant pentru scoaterea Basarabiei de sub tutela U.R.S.S. și reintegrarea în cadrul statului român. A murit la 9 ianuarie 1993, anul în care ar fi împlinit 100 de ani.

Vasile Gafencu a învățat să scrie în armată. A votat unirea în 1918, apoi s-a înscris la Universitatea din Iași pe care o abandonează din lipsa banilor. Acceptă postul de învățător în satul natal, Sângerei. A fost arestat de sovietici în 1940 și nu se mai știe nimic de el.

Emanoil Catelli, născut 1883, Zgârdești, județul Bălți. Școala militară din Odessa, la 1917 căpitan în armata rusă. Tot la 1917, președinte al Comitetului Național Moldovenesc din Odessa. Membru în delegația basarabeană de la Conferința de Pace de la Paris. În perioada interbelică a fost prefect de Bălți și apoi senator, după care s-a retras în zona natală Împroprietărit cu 50 ha de pământ, datorită faptului că a făcut parte din Sfatul Țării. La 28 iunie 1940 nu a vrut să plece dincolo de Prut, cu toate rugămințile prietenilor. Spunea că „mișcarea noastră națională trebuie să aibă și martiri„. Doamne, dar câți martiri a avut! Arestat de N.K.V.D. la 5 iulie 1940, ucis în Gulag, la Sverdlosk, 18.02.1943.

Teodor Neaga, născut la 1880, Dânceni, județul Lăpușna. La 1917 a fost președinte al Congresului Învățătorilor și Profesorilor moldoveni din Basarabia la care s-a hotărât introducerea alfabetului latin și naționalizarea învățământului în Basarabia. A votat unirea, deputat între 1926-1927. Arestat de N.K.V.D. și ucis în Gulag, la Penza, 20.05.1943.

Daniel Ciugudeanu, născut la 1885, Șirăuți, județul Hotin. Absolvă Facultatea de Medicină din Kiev la 1913. Arestat în mai 1912 de ohrana țaristă pentru activitate națională în cadrul societății Deșteptarea din Kiev. În ianuarie 1918 este însărcinat cu formarea unui guvern acceptat de Sfatul Țării la 16 ianuarie. A salutat unirea, a fost ministru fără portofoliu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, senator și președinte al Senatului. În vara lui 1940 fondează Cercul basarabenilor, cu scopul de a ajuta refugiații din Basarabia. Din 1941 este mobilizat ca medic militar, pensionat în 1946. Arestat în 1950, moare în închisoare în ziua următoare.

Ion Pelivan, născut la 1876, Răzeni, județul Chișinău. Facultatea de drept a universității din Dorpat (1903). Arestat și condamnat de autoritățile ruse la un an de închisoare și cinci ani de deportare în nordul Rusiei, dincolo de Cercul polar, la Viatka și Arhanghelsk. În colaborare cu Constntin Stere, Emilian Gavriliță și alții fondează primul ziar de limba română Basarabia (1906 – 1907), în timpul revoluției ruse de atunci. Participă la fondarea Partidului Național Moldovenesc în 1917. A fost propus la președenția Sfatului Țării, dar i-a cedat locul lui Ion Inculeț, mai agreat de minoritățile din Basarabia. A votat unirea și a fost membru al delegației basarabene la Conferința de Pace de la Paris, unde a publicat ziarul Viața Basarabiei în limba franceză, precum și o serie de broșuri pentru popularizarea cauzei basarabene. Participant la Conferința de la Geneva (1922), ministru de justiție (1919 – 1920), deputat în mai multe legislaturi. Arestat de comuniștii români și închis la Sighet alături de generația unirii, ca și Iuliu Maniu sau Gheorghe Brătianu. A murit la 25.01.1954.

Ion Codreanu, numit și Moș Ion Codreanu, născut la 1879 în Ștefănești, județul Soroca, pe malul Răutului, a fost un personaj deosebit, un adevărat fenomen, apropiat mai mult de legendă, la fel ca și un alt Moș de la altă unire, Moș Ion Roată. Viața lui Moș Ion Codreanu este atât de extraordinară, încât pare desprinsă dintr-un roman, dar nu este așa. Moș Ion Codreanu a fost numit așa de către Constantin Stere, mai mare cu 14 ani, dar a fost atît de fermecat de înțelepciunea profundă a acestuia și de dragostea sa de neam încât i-a dedicat și un personaj din cartea sa „În preajma revoluției„, cel al lui Ion Coman.

Moș Ion Codreanu era complet analfabet când a fost înrolat în armata țaristă. A învățat carte în armată, de la ofițerii ruși revoluționari. Și-a făcut o cultură rară, de autodidact, învățând germana ca să-i poată citi pe filozofii germani.

În 1905 a luat parte la răscoala de la Brest-Litovsk, înăbușită în sânge. Când s-a tras în răsculați, s-a trântit la pământ, fiind descoperit mai târziu teafăr printre cadavre. În Sfatul Țării a votat unirea, apoi a fost delegat la Conferința de Pace de la Paris. A fost deputat, dar în adâncul său a rămas același țăran îndrăgostit de pământul românesc. Toți cei cu care stătea de vorbă erau fermecați de glasul său și de înțelepciunea vorbelor sale, fie că era vorba Sfatul Țării sau de Parlamentul României. De exemplu, în Parlament, după o polemică cu Nicolae Iorga, în timp ce vorbea, unii din partizanii lui Iorga au început să vocifereze, dar marele istoric s-a întors spre ei strigându-le „Ascultați-l bine pe țăranul acesta, aveți multe de învățat de la el!” Apoi, când a coborât de la tribună, Nicolae Iorga l-a întâmpinat și l-a îmbrățișat.

La 28 iunie 1940, era la câmp, a fost arestat de NKVD, bătut cu cruzime, schingiuit și torturat, totul numai pentru a recunoaște în scris că unirea de la 1918 s-a făcut sub presiunea și amenințarea baionetei românești. A refuzat cu încăpățânare. A stat în celulă o vreme cu Teodor Neaga. La 25 mai 1941 a fost schimbat cu Ana Pauker, fiind unul dintre cei doi foști deputați din Sfatul Țării arestați de sovietici și care au reușit să scape (celălalt a fost Ion Bivol). A murit la București, la 5 ianuarie 1949.

O vorbă a lui merită a fi amintită: „Cu arma, cu vorba, cu condeiul, cu sapa, noi trebuie să ne apărăm Țara„.

Cristian Negrea

Bibliografie:

  1. Ştefan Ciobanu, Unirea Basarbiei, Editura Alfa, Iaşi, 2001;
  2. Pantelimon Halipa, Anatolie Moraru – Testament pentru urmaşi, Editura Hyperion, Chişinău, 1991;
  3. Vasile Harea, Basarabia pe drumul unirii, editura Eminescu, 1995;
  4. Alexandru Boldur, Imperialismul sovietic şi România, Editura Militară, Bucureşti, 2000;
  5. Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, ediţia a doua, Editura Victor Frunză, Bucureşti, 1992;
  6. Iurie Colesnic, Moș Ion Codreanu, o veșnică călăuză a țărănimii, editura Ulysse, chișinău, 2009.

2 de pareri despre “Lupte antibolşevice după Unire (1918 – 1940)

  1. 6 / FOAIA B.U.N.-ă UNIONISTĂ – (2)
    Gustar-August-2015, Chișinău

    http://moldemi.com/group/blogs/92/10/6-foaia-b-u-n-a-unionista-2

    o publicație independentă bilunară apolitică on-line,
    -cronica și actualitatea unionistă
    din toată Basarabia istorică și din Bucovina de Nord,
    autori: Generația Flacăra Unionistă Anonimă
    –––––––––––––––––––––––––––––––––––––––——
    motto:
    NUMAI RE-UNIREA CU ROMÂNIA MARE EUROPEANĂ –
    VECHEA DACIE STRĂBUNĂ
    NE ESTE SALVAREA ȘI REVENIREA LA NORMALITATE !
    – ÎN BAZA RE-STABILIRII ACTULUI RE-UNIRII DIN 27 MARTIE 1918
    VOTAT DE SFATUL ȚĂRII DE LA CHIȘINĂU !
    ————————————————————————————————–––––––
    22.
    Prima Ediție a Festivalului de Folclor și Tradiții ,,Prahova iubește Basarabia”, or. Ploiești,
    22-23 August 2015
    – Invitați- peste 150 de tineri din Rep. Moldova membri ai ansamblurilor populare din raioanele Călăraşi, Cimişlia, Leova, Basarabeasca, Hânceşti, dar şi din raionul Cernăuţi din Ucraina,

    FOARTE IMPORTANT:
    – Re-Înființarea Sfatului Țării
    a fost cerută imediat după Marșul pe Jos- Ștefan cel Mare- Chișinău-Iași din iulie 2015 în cadrul proclamației ,,Fiilor Patriei”, lansată la Ploiești, în Parcul ,,Constantin Stere”.
    /Un organism format din zeci de specialiști în domeniul culturii, al economiei și în cel politico-diplomatic, iar Re-Unirea se va produce în mod pașnic/.

    Activități prahovene unioniste în Moldova de Est-
    – Cel mai mare Unionist: Sergiu Artene, președintele raionului Călărași !
    – la Soroca va fi inaugurată statuia celui de-al doilea președinte al Sfatului Țării, Constantin Stere,
    – la Edineț va fi creat un nucleu al dacilor liberi și unde va fi amplasat un monument al lui Decebal, – pe 29 august, la Comrat, se va negocia cu Irina Vlah, bașcanul autonomiei găgăuze, ridicarea monumentului lui Bogdan-Vodă,
    – proiectele în Rep. Moldova vor continua cu o concentrare sporită
    asupra raioanelor Briceni, Dondușeni, Șoldănești, Glodeni și Edineț.
    / galerie foto infoprut ro 22 august 2015 /
    21.
    Concurs Unionist:
    “Cât de bine cunoști Chișinăul și limba română ?”
    organizat de TINERII MOLDOVEI UNIONISTE
    Data- 31 August 2015, orele 14, strada pietonală Diordiță din Chișinău.
    Primele 5 echipe câștigătoare – călătorii de vis în România !
    detalii și înscrieri aici –
    tinerii md
    20.
    FĂ RE-UNIREA VIZIBILĂ-
    Tricoul Unionist costă 10 lei RO / 45 lei MD.
    Fiecare unionist e rugat să se ocupe de distribuția lor în număr cât mai mare, în rândul cunoscuților.
    Comenzile se fac pe emailul-
    contact at actiunea2012 ro
    tel:
    România / 0724 840 009
    Rep. Moldova / 068 409 970
    19.
    GERMANIA ȘI EUROPA
    sub semnul Re-Unirii iminente a Moldovei de Est cu România.
    Ziaristul Karl-Peter Schwarz de la ziarul german “Frankfurter Allgemeine Zeitung”
    se întreabă retoric de ce tot mai mulți est-modldoveni își doresc Re-Unirea cu România.
    /blogul analistului politic unionist Petru Bogatu /ziarulnational md 21 august 2015/.
    18.
    EVENIMENT UNIONIST LA CERNĂUȚI-
    – A XXVI-a ediţie a Sărbătorii Naţionale „Limba noastră cea română” la Cernăuți.
    – Societatea pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi
    în colaborare cu societăţile naţional-culturale româneşti din Nordul Bucovinei
    cu susţinerea Consulatului General al României la Cernăuţi vă invită
    la cea de a XXVI-a ediţie a Sărbătorii Naţionale „Limba noastră cea română”
    Duminică, 6 septembrie 2015.
    Din program:
    10. 00 – întâlniri cu scriitori şi oameni de cultură, expoziţii de carte, apărută în perioada sep. 2014 – sept. 2015, documente de arhivă (sediul Societăţii, Piaţa Centrală,9);
    12.30 – depuneri de flori la monumentul Luceafărului din centrul oraşului Cernăuţi;
    13.00 – evoluări ale artiştilor amatori şi profesionişti din regiunea Cernăuţi, România şi Rep. Moldova
    (Palatul Academic al Universităţii Bucovinene de Medicină din Cernăuţi(str F.Schiller, 11).
    Informaţii suplimentare, sugestii, propuneri de colaborare cu potenţialii sponsori –
    tel. (0038) 050-627 41 56; e-mail: vasilebycu@gmail.com.
    17.
    MESAGERII RE-UNIRII-
    SUTE DE TINERI VOLUNTARI EST-MOLDOVENI
    participă la mișcarea de rezistență unionistă
    prin inscripții stradale și graffiti afișate în toate localitățile din Rep. Moldova

    – „RE-Unirea înseamnă viitor mai bun”,
    – „RE-Unirea înseamnă Justiție eficientă, mafia la închisoare”,
    – „Re-Unirea înseamnă putere”
    – „Basarabia, pământ românesc”,
    – „Moldoveni, deci români”,
    – „Basarabia e România
    – Jos Hotarul de la Prut !
    – România Mare în Vechile Hotare
    sunt câteva dintre mesajele care apar nopţile pe gardurile şantierelor de construcţii
    ori pe zidurile unor clădiri vechi. „În total, avem vreo 20 de astfel de mesaje pe care le promovăm.
    Nu ne apropiem de clădirile istorice”, precizează Tudor.
    Un graffiti are în spate multe ore de muncă. Din grup fac parte şi câteva fete
    care au absolvit Colegiul de Arte. Împreună au conceput trafaleturi pentru o parte din mesaje.
    Cele mai multe însă sunt inscripţii de mână. Procură spray-urile din magazinele specializate din Chişinău, dar şi din România. „Cele din România sunt un pic mai costisitoare,
    dar sunt de o calitate mai bună, nu pot fi şterse uşor şi, în medie, rezistă 5 – 10 ani.
    Folosim culoarea neagră, dar dacă graff-ul e mai mare, îmbinăm culorile tricolorului”,
    /www jc md 21 august 2015/
    16.
    Autorul nemțean Lulea Marius Dorin propune pe blogul său din Adevărul ro din 17 August 2015
    o dezbatere despre posibilitatea alegerii lui Traian Băsescu Unionistu,
    ex-Președinte al României, la funcția de Președinte al Rep. Moldova
    la alegerile din 2016 pe calea Re-Unirii.
    15.
    Academicianul Petru Soltan din Chișinău propune instituirea urgentă
    a unei Adunări Constituante /din 51 de de aleși/
    care să RESTABILEASCĂ imediat ACTUL RE-UNIRII din 27 martie 1918.
    IMPERATIVUL ȘI DATORIA NOASTRĂ ISTORICĂ !
    /ziarul Literartura și Arta din 9 iulie 2015/
    14.
    Liderul unionist disident Georgică Simion din Focșani
    propune pe blogul său /Timpul md 14 august 2015/
    alegerea candidaturilor unui Nou Sfat al Țării care să Re-Stabilească Actul Re-Unirii pt. TOTDEAUNA
    a Basarabiei cu România votat de Sfatul Țării din Chișinău la 27 martie 1918
    13.
    Solidaritate Unionistă Internațională:
    Americanul Tim Schneider din Kanzas City este stabilit deja
    de câțiva ani în orășelul Ialoveni unde predă engleza.
    Un bun prieten al tuturor românilor, el intenționează să producă un film despre Dacia Străbună.
    Totodată, bunul samaritean se întreabă retoric oare de ce în Rep. Moldova
    filmele americane sunt traduse cu voce în rusește și apoi subtitrate în românește.
    Să fie oare est-moldovenii atât de handicapați și să nu poată face nici o mișcare
    fără marea limba rusă de ocupație, ne întrebăm noi ?
    /ziarulnational md 16 august 2015/
    11.
    Copiii est-moldoveni vor fi unii dintre cei mai fericiți din lume după Re-Unirea noastră cu România.
    O Asociație britanică a stabilit că copiii români sunt unii dintre cei mai fericiți din lume.
    La coadă clasându-se copiii britanici și cei sud-coreeni, destul de nefericiți !
    12.
    Decalarația lui Traian Băsescu,
    fost Președinte al României, referitor la Re-Unire:
    /la Izvorul Mureșului, județul Harghita, Universitatea de Vară, ediția a XIII-ea/
    ,,Am pierdut Basarabia în urma deciziei a doi criminali, Stalin şi Hitler /Pactul ruso-german din 1939/,
    şi nu putem sta la nesfârşit aşa cum au hotărât ei.
    -Le-am spus deja președinților Voronin, apoi Ghimpu, Timofte,
    că soluția de viitor este Re-Unirea. Acum a sosit momentul Re-Unirii !”
    11.
    În asemenea mod, Bravul Marinar i-a dat replica
    noului prim-ministrul mafiotic filatelist mojic Valeriu Strelețu de la Chișinău un anti-român și anti-unionist,
    care prin declarațille sale recente anti-unioniste manipulează opinia publică.
    – Această teză falsă a pușcașilor anti-unioniști este susținută
    și de europarlamentara româncă săsoaică Renate Weber, care aplică dublul standard – ceea ce i s-a permis Germaniei în 1990- Re-Unificarea, nu i se permite României și Moldovei de Est.
    La toată această hărmălaie anti-unionistă
    se alătură și o anume Sabina Fati ungro-fila-foba de la ziarul România Liberă.
    Germania ne spune NEIN, în consecință Pactul secret
    fascisto-comunist ruso-german Ribbentrop-Molotov din 1939
    râmăne în vigoare pentru noi !
    Danke Schön, Russische Deutschland !
    –––––––––––––––––––––––––––
    10.
    un alt anti-unionist și anti-român –
    Mihai Ghimpu, lider PL, demagogul și fățarnicul –
    un comentariu preluat:
    /infoprut ro 3 august 2015/
    de Zatic Anatolieș
    Medic la IMSP Institutul oncologic Chișinău-
    „In privinta Re-Unirii:
    pe 3 mai 2015 dupa ce s-a terminat mitngul,
    am stat de vorba cu domnul Ghimpu intre sesiunile de foto cu tinerele participante la miting
    si ii sugeram idea de Re-Unire pina in 2018
    la care dumnealui mi-a dat replica –
    ca nu e momentul, ca nu suntem pregatiti,
    ca poporul nu accepta Re-Unirea,
    ca poporul vrea sa mai traiasca in rahat
    cu acesti liberali, LPDM,PDM la putere,
    ca ei sa suga de la treuca, iar poporul pe ei
    nu ii intereseaza, aceasta este parerea mea
    dupa acea discutie amicala.
    – Armele sus ! Sa infaptuim Re-Unirea !
    Unica Cale de a scapa de jugul
    care ni l-au pus tot ai nostri !
    N.B.
    Este bine de menționat faptul că din toată echipa de conducători a PL,
    doar primarul Dorin Chirtoacă a îndrăznit în această primăvară, pentru prima dată,
    să-l ignore pe moșul său mafiot Ghimpu
    și să se pronunțe deschis pentru Re-Unire,
    – urmat recent de deputatul curajos Vicu Untilă
    cu o frumoasă pledoarie de suflet pt. Re-Unire
    /ziarul timpul md 21 august 2015/
    – Ceilalți capi tari din PL – Valeriu Munteanu, Anatol Șalaru, Corina Fusu, etc.
    țin prea mult la fotoliile lor independentiste bănoase
    ca să meargă în pas cu majoritatea populației unioniste.
    – Reamintim totodată că Anatol Petrencu profesor istoric unionist
    de la Universitatea de Stat din Chișinău
    a ieșit acum câtiva ani din PL ghimpos fățarnic în semn de protest.
    – și alți foști lideri din PL – profesoara francofonă Anica Guțu, jurnalistul Valer Saharneanu,
    au plecat de acolo pt. a-și putea exprima deschis și liber opțiunile unioniste.
    –––––––––––––––––––––––––
    9.
    În presa din toată România Mare și cea Mică,
    de la Nistru la Tisa
    a fost republicat PROIECTUL UNIONIST CONCRET
    “GO FOR MOLDOVA”
    semnat de analiștii Dan Dungaciu și Petrișor Peiu
    de la Fundația Universitară a Mării Negre
    – Ideea acestui proiect coincide şi este expresia conceptului de proiect
    elaborat şi promovat de către Consiliul Unirii
    în „Manifestul Unioniştilor” (2012).
    Ulterior, tema a fost dezvoltată în studiul de caz
    „Planul Marshall: România–R.Moldova” (2014),
    precum și, mai recent,
    în „A doua şansă de revenire la normalitate: R.Moldova-România”
    / www consiliul-unirii ro via Doamna Vitalia Pavlicenco, PNL /
    – Consiliul Re-Unirii este o altă entitate unionistă care necesită imperios
    să adereze la Blocul Unitâții Naționale -B.U.N. !
    –––––––––––––––––-
    8.
    – B.U.N. ! B.U.N. ! B.U.N. !
    = Blocul Unirii Naționale recent creat în mai 2015 organizeazaă mai multe școli de vară
    în România pentru mii de tinerii unioniști est-moldoveni
    ghidați de liderii din Actiunea-2012 și din Tinerii Moldovei.
    – Tot B.U.N.=ul va publica în curând la Chișinău
    o Foiae Unionistă bilunară.
    -Tot B.U.N.-ul va face public numele Marelui Nou Lider Unionist
    din Basarabia și Bucovina de Nord care ne va conduce spre apropiata Re-Unire !
    7.
    Iar SIS-temul KGB din Chișinău, Parlamentul și Guvernul,
    cu toții anti-români și anti-unioniști
    mențin în continuare decizia stalinistă timofturista mafiotă din 13 mai 2015
    de arestare și deportare peste Prut în Europa Liberă
    a liderului unionist Georgică Simion, un vest-moldovean din Focșani,
    în timp ce teroriștii ocupanți rusofoni din Transnistria
    călătoresc vajnic sub escortă timofturistă prin aeroportul Chișinău
    și prin toată Rep. Molotova, independentă și neutră,
    dar cu tankurile rusești la Nistru.
    –––––––––––––––––
    6.
    Citiți aici Scrisoarea unui ieșean
    către basarabenii care luptă pt. Re-Unire !
    O epistolă scrisă de Alexandru Manoliu de 91 de ani, profesor-pensionar din Iași,
    participant la Podurile de flori Unioniste de la Prut
    din 6 mai 1990 și cel din 11 iulie 2015
    după Marele Pelerinaj Unionist pe jos între Chișinău și Iași /circa 130 de km/
    /Jurnal de Chișinău din 12 august 2015 /
    http://www.jc.md/stimatii-mei-frati-de-peste-prutscrisoare-catre-basarabenii-care-lupta-pentru-unire/
    5.
    Casa Regală a României,
    Regele Mihai I și deja fostul Principe Nicolae –
    un comentariu preluat-
    jurnal md 11 august 2015
    de Klaus Dietzmann ·
    UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” din IAŞI

    “Nici o problemă, dle principe.
    Sunteți acum liber de a Vă urma idealurile.
    Unul din ele ar putea fi Re-Întregirea Neamului,
    cea ce nu a reușit bunicul rege din mai multe motive.
    Trăind printre străini, cred că ați găsit justficarea înțelepciunii proverbului-
    Fie pâinea cât de rea tot mai bună-i în Țara mea,
    în al nostru Colț de Rai și în Grădina Maiicii Domnului…
    Metafore care ne impun să avem grijă de viitorul acestei Grădini,
    ce a stat la bazele civilizației europene…
    Ar fi bine dacă veți fi de ajutor românilor de la Est de Prut,
    care degrabă vor căuta un nou lider de stat.
    Ar fi bine dacă acest om de stat ar fi de viță regală.
    Aveți în față Istoria, ce trebuie să o făuriți împreună cu Neamul,
    pentru a avea o Românie puternică și stimată de vecinii apropiați și mai îndepărtați.
    Dumnezeu să Vă ajute” !!!
    4.
    Radio Europa Liberă de la Praga, 12 august 2015
    “RE-Unirea între discurs general și Acțiune practică”
    Un punct de vedere săptămânal cu Vitalie Ciobanu
    www europalibera org
    3.
    Lista Rușinii: anti-români și anti-unioniști răutăcioși:
    – Valeriu Strelețu – noul Prim-Ministru Filatelist rusofil
    – Oleg Bălan – Ministrul de Interne, cu studii gratis la București
    – Mihai Bălan – Directorul SIS-temului KGB post-stalinist rusofil
    – Iurie Leancă, nomenclaturist sovietic, fost Prim Ministru,
    cel acare a propus reducerea numărului tinerilor est-moldoveni la studii în România
    – Oleg Serebreanu – fost Ambasador al RM la Paris
    – Tudor Cojocariu – blogger pierdut la timpul md

    – Maia Sandu, fostă ministră filatelistă a Educației,
    cea care a închis unica școală în românește pe o rază de 60 de km
    din s.Valea-Perjei, r.Taraclia și a forțat elevii români est-moldoveni
    să meargă la școala rusofonă din sat plină cu mancurți bulgari.
    – Strigător la Cer!
    – Tot Maia Sandu a discriminat populația românească din Bălți
    cu numai 8 licee supraaglomerate în l. română,
    pe când populația rusofonă are 12 licee cu clase incomplete,
    /paritatea populației la Bălți fiind de circa 55% românofonă la 45% rusofonă/.
    2.
    Lista Unioniștilor notorii:
    – Vlad Beșleagă, scriitor
    – Mihai Ciubotaru, redactor-șef la basarabialiterara md
    – Eugen Doga, compozitor
    – Ionică Paladi, cântăreț de muzică populară
    – Nicu Țărnă, cântăreț
    – Tudor Ungureanu, rapsod popular din s. Căpriana
    – Ștefan Gorda, fost Ambasador al RM la Praga
    – Iorgu Munteanu, fost Ambasador al RM în SUA
    – Nicu Lupașcu – colonel în rezervă din fostul KGB sovietic
    – Victor Bostan, director Vinăria Purcari,fostul județ interbelic Cetatea-Albă
    1.
    Să ne amintim din când în când, să punem o lumânare de sufletul lor,
    să spunem o rugăciune ÎN MEMORIA acelor zeci și zeci de unioniști martiri,
    uciși, accidentați la comandă, otrăviți, iradiați,
    în ultimii 25 de ani de post-comunism
    și post-stalinism mafiotic imperial rusofon și ruso-fil

  2. Votează „Sfatul Țării-2” din Chișinău
    pentru Adunarea Elitei Unioniștilor din 27 martie 2016
    și Re-Venirea est-moldovenilor la Normalitatea din 27 martie 1918!
    Formulare pentru semnături aici –
    /ziarul „Literatura și Arta” din 25 Feb.2016 și Timpul MD/ sau direct pe-
    http:// sfatultarii.md
    N.B.
    Propunerile mele,
    NE-acceptate de jurnaliștii manipulatori-
    –––––––––––––––––––––––––––––––—————————-
    1 – Alina Boboc, mama tânărului martir Valeriu Boboc,
    omorât odios de regimul voronist comunist terorist la 7 aprilie 2009.
    2 – Ilie Bratu, activist unionist, ex-deputat
    3 – Gheorghe Codreanu, s. Recea/Strășeni, activist unionist, stabilit în Georgia/SUA
    4 – Paul Goma,
    scriitor disident anti-comunist octogenar din Paris, născut în s.Mana/Orhei
    5 – Petru Soltan, academician octogenar,
    inițiatorul creării unei Adunări Constituante /=SfatulȚării-2/ care să Re-Stabilească „Actul RE-Unirii” noastre cu România din 27 martie 1918 votat de Sfatul Țării din Chișinău /ziarul „Literatura și Arta” din 9 iulie 2015/
    6 – Fiodor Ghelici, reprezentant fruntaș al minorițății ucrainene,
    promotor activ al Re-Unirii noastre cu România.
    7 – Victor Bostan, director Vinăria Purcari/Ștefan-Vodă,
    fostul județ interbelic Cetatea-Albă

Lasa un comentariu

Top